LA FOTO

 

 

Caccuri 'e na vota
di Peppino Marino


    

Quannu Caccuri era ‘nu paise

Chjiunu re gente e senza case chiuse,

cum’era bellu, cumu era accogliente,

chi belle rughe, quanta brava gente!

 

Mentre c’era ancora la Pullara,

ciucciari, zappaturi, pecurari,

furgiari, marrurasci e quararari,

già azati, se mintianu a fatigare.

 

‘U vecchiu ‘e Catanzaru aperìa lu barru

e za Luisa la putiga ‘e vinu,

zu Rusariu carricava lu carru,

zu Rocco carricava lu trainu.

 

‘Ntra  lu salone poi, zu Gennarinu,

ch’era ‘nu tipu chi ‘un vattia la fiacca,

mintìa ‘nu suprataccu a ‘nu tappinu

mentre Giuvanni Gallu cusìa ‘na giacca.

 

Poi c’erari ‘a Marrucarmina, za Mariuzza,

affaccennata a misurare ‘a pezza

‘e taffettà, pe’ lu corredu ‘e Annuzza,

chilla e ru vasciu ‘ntra la vinelluzza.

 

Cchiù avanti ancora, ‘a forgia ‘e zu Michele

E zu Michele chi ferrava ‘nu sceccu

E ancora, ‘u putighinu ‘e Maria Mele

Chjiunu re spuntaturu e de tabbaccu.

 

E la putiga ‘e za Rosina Faziu,

‘a chjianca ‘e Luiginu Iacumetta,

e chilli tempi se pagava lu daziu

puru si macellava ‘na crapetta.

 

‘Nguacciu la chjianca c’era l’osteria

‘e Caterina Pisanu e, si ce jia,

manciava ‘a tielluzza, ‘u spezzatinu…

e te sculava puru ‘u litru ‘e vinu.

 

E alla Misericordia quanta gente!

Cu’ l’ufficiale, don Nicola Brancati,

alla posta, ‘ntru vasciu ‘e ri Lucente

C’era sempre ‘na fulla ‘e penzionati

 

Chissu era ‘n ufficiale ‘e ru Casinu

C’aviari ‘nu vecchjiu Topolinu

E chi a Caccuri, pe’ cchiù de vint’anni,

stava de casa due marru Giuvanni.

 

E quanta gente ‘ntra lu Vinculatu,

allu Trabbuccu e puru alla Iureca,

allu Pizzettu ci n’era ‘na freca,

lu Mururuttu lu cchiù popolatu.

 

‘Ntra varberia ‘e Luiginu  ‘u Pittaru,

 ‘Nntr ‘u barru re  Micuzzu lu Biunnu,

alla putiga ‘e Franciscu l’ogliularu

o a chilla ‘e Sarbature Capitunnu.

 

E mo, addue è juta tutta chilla gente?

‘Ntra ‘stu paise ‘un c’è rimastu nente,

è morta ‘a gente, è mortu lu paise

e nue, ogni jornu, ne pagamu ‘e spise.

 

Giramu scunsulati pe’ le vie,

senza scontare mancu ‘nu cristianu,

‘u core s’inchia’ de malinconie

e nue ne morimu chianu,  chianu.